Posted by: danlupu | October 26, 2008

Omul care cântă la tezaurul naţional

Despre bucuria de a cânta la un instrument magic şi despre pericolele la care te expui dacă intri în culise „ îmbrăcat” necorespunzător, când pe scenă se află un Stradivarius de 2 milioane de euro – povestite de violonistul Alexandru Tomescu

„A cânta la un Stradivarius este ca şi cum ai bea un pahar cu apă după un drum în deşert”, spune violonistul Alexandru Tomescu, cel care şi-a câştigat dreptul de a cânta timp de cinci ani la instrumentul „parte din patrimoniul naţional al României, caregoria tezaur”. Concursul în care s-a luptat pentru a avea dreptul să folosească vioara Stradivarius, care înainte a fost în mâinile genialului Ion Voicu, a fost cea mai mare provocare din viaţa sa. Totul a prins viteză în jurul lui Alexandru Tomescu din momentul în care a fost anunţat câştigător. „Ţin minte că era într-o seară, când m-au sunat de la Ministerul Culturii.

 

Mi-au spus că dimineaţă trebuie să fiu în Bucureşti ca să semnez actele şi să particip la conferinţa de presă. Am mers toată noaptea cu maşina. Norocul meu a fost că am un prieten avocat, care a venit cu mine pentru a negocia termenii contractului cu avocaţii ministerului. Nu ştiu ce aş fi făcut eu ca violonist. Cred că ar fi fost o încurcătură groaznică. După ce am semnat, au venit câţiva jandarmi cu o cutie mare metalică. Înăuntru era vioara Stradivarius. În aparenţă, nimic neobişnuit. N-am avut timp de reverii, pentru că trebuia să cânt la conferinţă. La primele acorduri mi-am dat seama că este altceva”, povesteşte artistul, în timp ce ochii îi zâmbesc.

De ce marii artişti cântă fără efort

După momentul zero al întâlnirii cu faimosul Stradivarius, artistul a început să-i descopere tainele. „Era ca o maşină care a stat 20 de ani în garaj. Are nevoie de tunning. Vioara nu este la potenţialul maxim. Are nevoie de 4-5 ani ca să ajungă în vârf. Dacă tai lemne cu ea, se înneacă. Trebuie să fi natural şi vioara îţi rezolvă multe lucruri, pe care cu alt instrument te chinui să le obţii”. În primul an de când cântă la Stradivarius, Alexandru Tomescu şi-a mai lămurit un semn de întrebare: de ce marii artişti păreau că, în concerte, cântă fără nici un efort? Aveau astfel de instrumente „magice”.

Prima oară, Alexandru Tomescu a pus mâna pe o vioară la 6 ani. Şi de atunci nu s-a plictisit deoarece „în muzică nu faci de două ori acelaşi lucru. Nici un concert nu seamănă cu celălalt. De fiecare dată experimentezi ceva sau încerci o nouă abordare”.

Sonata de Bethoven, cu bodyguarzi în culise

Ajuns să cânte la vioara Stradivarius, violonistrul român ştie că este şansa sa de a-şi dovedi talentul. Chiar dacă asta înseamnă şi sacrificii. Una dintre cele mai mari probleme pe care le ridică vioara Stradivarius sunt măsurile de securitate. Păstrată în permanenţă sub pază, vioara pleacă la concerte numai cu o maşină blindată şi păzită. „Înainte să primesc vioara, mi-au dat un teanc de legi pe care am semnat că le voi respecta pentru că vioara este parte a patrimoniului României. Vioara pleacă la concerte în ţară numai dacă sponsorii asigură finanţare şi pentru măsurile speciale de securitate”, a povestit artistul. Cel mai „periculos moment” s-a petrecut în timpul concertului de la Brăila.

„Sala era arhiplină, ca la toate concertele din turneul Stradivarius. Eram pe scenă şi cântam sonata de Bethoven. La partea lentă, s-a auzit o bufnitură în culise. La pauză, unul dintre bodyguarzi mi-a spus că a anihilat un suspect. În timp ce eu cântam la Stradivarius în sala mare, într-o altă încăpere era un spectacol de teatru, unul dintre actori juctând rolul unui terorist. A intrat în culise cu cagula pe faţă şi bodyguarzii au acţionat profesionist. Am aflat că săracul actor a ajuns direct la spital. Mi-a părut rău, dar oamenii nu şi-au făcut decât meseria”, şi-a amintit, amuzat artistul.

Din cauza măsurilor de securitate, Alexandru Tomescu nu poate cânta cu vioara Stradivarius oriunde, pentru că paza costă foarte mult. „Dacă era un Stradivaris care să-i aparţină lui Gigi Becali şi nu unul din patrimoniul naţional, puteam să-l plimbăm oriunde. Cine ştie, poate se apucă şi oamenii foarte bogaţi să investească în această zonă. Foarte puţini îşi dau seama de valoarea investiţiei în astfel de instrumentre. Sunt obiecte unicat, al căror număr este în scădere. Dacă în 1955 statul român a dat 70.000 franci elveţieni, acum valorează cel puţin 2 milioane de euro”, explică Alexandru Tomescu. Pentru a nu-i iluziona pe „investitori”, artistul a explicat că vioara Stradivarius „nu e o limuzină de lux cu cristale Swarovsky, poleită cu aur. Doar când se cântă la un astfel de instrument îţi dai seama de ce este o comoară”.

„Mulţi vin şi mă întreabă dacă pot să o atingă măcar o secundă”

Violonistul este conştient de faptul că brandul Stradivarius atrage foarte multă lume în sala de concerte. „Mulţi vin şi mă întreabă dacă pot să o atingă măcar o secundă. Parcă ar fi mielul Vasilică pe care fiecare vrea să pună mâna. Dacă lumea va veni după această experinţă din nou în sala de concerte, misiunea mea ca artist este îndeplinită”. De brandul Stradivaris au încercat să se folosească inclusiv politicienii în alegerile din primăvară – „am primit oferte să vin să cânt cu Stradivarius-ul la concerte cu iz electoral. Am refuzat doar pentru că era vorba de acţiuni politice. Nu ştiu cine sunt cei care m-au invitat pentru că nu au discutat cu mine şi pentru că mulţi dintre cei care sunt oameni importanţi ai zilei, nu-i cunosc”.

Pe lângă dorinţa de a scoate un CD cu muzică clasică, cântată la Stradivarius, în fiecare dintre cei cinci ani, Alexandru Tomescu mai are „un vis aproape utopic. Fiecare român să aibă şansa să poată asculta măcar o dată Stradivarius care ne aparţine nou, celor 22 de milioane de români”. Convins că există viaţă artistică şi după Stradivarius, violonistul crede că este momentul ca artiştii să iasă din autoizolare şi să se apropie de public. Bucuros că va mai putea cânta încă patru ani la vestita vioară, artistul şi-a mai propus ceva – să participe la următorul concurs care să-i dea dreptul la încă un cincinal de muzică divină.

( Gandul http://www.gandul.info/viata/omul-care-canta-la-tezaurul-national.html?3931;3366059)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: