Posted by: danlupu | November 18, 2008

„Parcul lui Pazvante” – minunea Tecuciului

*Flori rare, papagali vorbitori, 5.000 de specii de minerale şi sculpturi „filozofice”

*Vasile Dănăilă (Pazvante), o figură cunoscută a urbei, spune că după ce a fost „răutatea pământului”, a descoperit că rostul lui e să dea ceva „celor nenorociţi”

tecuci

Monotonia provincial-cenuşie a Tecuciului este spartă de o singură pată de culoare: Parcul lui Pazvante. Locul e în spatele catedralei Sf. Gheorghe, chiar în centrul oraşului, astfel că nici călătorii care vin prima dată în Tecuci nu-l pot rata. Un amestec ciudat de flori multicolore, păsări exotice, minerale şi lucrări monumentale naive, aruncate aparent la întâmplare au transformat vechiul parc central al urbei în atracţia oraşului prăfuit. Dinspre catedrală, parcul îţi apare cuminte, cu alei străjuite de bănci de lemn şi cu o mare de flori, care rezistă chiar şi în plină toamnă.

Că florile nu sunt cele cu care s-a obişnuit privitorul de aiurea, o ştie doar Pazvante, ”arhitectul” acestui colţ de rai, aşa cum îi place să-şi numească opera. Grădina japoneză, dedicată lui Eminescu, apare brusc după un lanţ de trei cascade artificiale, una dintre ele considerată de Pazvante cea mai mare din Europa. Podeţele şi pârâiaşele grădinii japoneze sunt înecate într-o simfonie florală: trandafiri, numai din specii rare, azalee, pasiflora, magnolii, bujori, liane, toate într-un amestec coloristic care îţi dau senzaţia de beţie.

„Şefu! Şefu!”, te strigă papagalii

Deja ameţit de cromatica florală, eşti acostat de pe margini de păsările vorbitoare ale lui Pazvante. Un papagal uriaş te ia imediat în primire, din colivia în care îşi face veacul:”Şefu!, Şefu!”. Imediat, agitaţia în care intră papagalul Marian este preluată de celelalte păsări aflate în colivii imese, aliniate de-a lungul aleilor. Nici Pazvante, şeful oficial al lui Marian, nu mai ştie toate speciile de păsări adunate de-a lungul anilor. Sunt în special papagali şi alegerea a fost făcută cu un scop precis de către stăpânul lor: ”Cresc papagali ca să se recunoască mulţi aici, când trec prin parcul meu”. Fluturari, cinteze, zebre australiene, nipe, rozele, micul şi marele Alexander, kakadu imperial, papagalul yahoo – toate sunt adunate cu dragoste de Pazvante şi îngrijite cu egală atenţie pentru bucuria celor care ajung pe aleile parcului său.

Artă naivă şi întrebări fundamentale

Zona de greutate a parcului trăznit al lui Pazvante este străjută de sculpturi. Aici se intră prin Poarta întrebărilor, unde, spune Pazvante, trebuie ca oamenii să-şi pună întrebările fundamentale: ”de unde venim?”, ”cine suntem?”, ”unde ne ducem?”, ”ce este adevărul?”. Trecut de Poarta întrebărilor, te afli pe aleea Concilierii şi eşti forţat să treci pe lângă altă ciudăţenie de monument – În umbra Golgotei. Odată scăpat din Golgota, ajungi la Sfatul bătrânilor, o copie imensă a lucrării lui Brâncuşi, Masa tăcerii. Tot ansamblul este înconjurat de o lucrare naivă în lemn, Istoria civilizaţiei, care te poartă de la Adam şi Eva la ADN-ul uman, transpuse de meşterii lemnari găsiţi de Pazvante pe gustul filosofiei sale.

Colecţia de minerale este punctul forte al parcului. Peste 5.000 de specii de minerale sunt expuse în vitrine speciale sau direct pe pământ. Frumuseţea florilor de mină colecţionate de Pazvante, de o valoare inestimabilă, întrece chiar şi frumuseţea aranjamentului floral din parcul său. ”Am renuţat la termopane, la bloc, şi-am investit tot aici. Mă simt bine în lumea mineralelor, care au mii de vieţi. Aici se transformă într-o formă pozitivă, chiar dacă au ieşit din mediul lor”, spune Pazvante, uitându-se cu drag la minunile răpite din adâncurile pământului.

Toate drumurile duc la Pazvante

Vasile Dănăilă, cunoscut de toţi tecucenii drept Pazvante, este un om simplu şi credincios, dar cu o doză de asocial în el: ”Eu am încredere doar în Dumnezeu şi în forţa binelui. Dumnezeu m-a făcut prieten cu timpul şi timpul nu a pierdut niciodată. Nu cred, însă, în legile scrise, că se poate muta virgula”.

Pazvante cunoaşte şi limbajul plantelor, din care prepară tincturi, pe bază de propolis, pe care le oferă gratuit celor care suferă de diferite boli. De altfel, viaţa ”tăticului” parcului trăznit s-a schimbat de când a suferit de un cancer al pielii. Atunci a învăţat să culeagă darurile naturii în scopuri curative şi a reuşit să învingă boala. Pazvante nu a fost tot timpul un tip pios. ”Până în 1989, am fost răutatea pământului, eram suspectul de serviciu. După aia am început să mă analizez. Acum am ajuns la concluzia că rostul meu este să dau ceva celor nenorociţi”, se autocaracterizează Pazvante. Acum tecucenii au de pe urma lui un parc prin care se plimbă cu plăcere. Plăcerea de a căsca gura la tot ce a adunat Pazvante în parcul său trăznit face ca elevii, atunci când chiulesc de la ore, tot aici să poposească. Aleile sunt înţesat zilnic cu toate generaţiile de tecuceni, care, atunci când se întâlnesc în oraş, au o singură direcţie: ”Mergem la Pazvante!”.

( Gandul http://www.gandul.info/viata/parcul-lui-pazvante-minunea-tecuciului.html?3931;3493724)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: