Cum se plantează o pădure de 15.000 de copaci

 

Cum ştii cine a defrişat: dacă e tăiat aproape de pământ, e mâna celor de la stat, dacă buturuga e bună de stat pe ea, e mâna pădurarilor, dar dacă e înaltă, e mâna hoţilor care se grăbesc şi taie cum le e mai uşor

Călăraşi are pădure doar pe 4% din suprafaţă, fiind zona cu cel mai puţin „oxigen verde”. 350 de voluntari au lucrat 7 zile ca să planteze 2 hectare jumate de salcâm 

   „Vezi pământul ăsta? Peste vreo 20 de ani o să vii aici cu copiii, să stai la umbra copacilor”, zice nea Ion Pătrulescu. Bărbatul voinic şi îmbujorat e unul dintre cei mai experimentaţi pădurari din Lehliu Gară, Călăraşi. De peste 20 de ani lucrează la Ocolul Silvic, e o enciclopedie vie despre cum se plantează şi se creşte o pădure, cum trebuie „dezmierdaţi” copăceii ca să prindă rădăcini în pământul aspru. Acum a venit să-i înveţe pe voluntarii campaniei „Împreună pentru un viitor mai verde!” cum să planteze salcâm. Are răbdare cu toţi copiii şi tinerii care îl ascultă cu urechile ciulite şi îl întreabă câte ceva aproape la fiecare vorbă, ca să fie siguri că vlăstarele din mâna lor vor prinde viaţă.

Mai întâi s-a asigurat că cei aproape 15.000 de puieţi donaţi sunt puşi la loc sigur până îşi vor primi „căsuţa” în pământ. I-a pus pe băieţi să facă şanţ şi să aşeze puieţii cu rădăcina pe pământul umed, altfel se pierd până le vine rândul la plantat. În acest timp, a venit unu de la cadastru cu faţa pleoştită, care trebuie să măsoare terenul pe care se plantează, că din decembrie de când a fost aprobat de Consiliul Local a trecut ceva vreme şi a cam uitat de cele 2 hectare jumate pentru pădure. După toată agitaţia cu cadastristul şi intervenţia primarului, oamenii de la Ocolul Silvic au trecut la delimitat locul şi la alte măsurători de specialitate.

 

Unul face groapa, altul ţine puietul, unu îl astupă cu pământ

„Vreţi să-nvăţaţi? În primul rând să ştiţi că nu plantaţi pomi, ci arbori. Pomi sunt ăia fructiferi”, vorbeşte pădurarul cu voluntarii în timp ce tractorul cu plugul dădea brazde. „Fiţi atenţi”, continuă el, „trebuie să lăsăm doi metri între rânduri şi un metru între puieţi. Fiecare groapă se sapă la 40 de centimentri, până daţi de pământ ud. Unu ţine copăcelul, unu dă cu sapa pământ la loc şi îl tasează cu picioarele şi altul vine din urmă să facă muşuroi în jurul puietului, din pământul de pe margine. Înainte să îi plantaţi, trebuie toaletaţi, adică le curăţaţi «mustăcioarele» de la rădăcină… Aşa, firişoarele alea, că altfel nu se prind şi n-are rost să munciţi ca să se usuce, aşa cum au mai făcut alţii doar ca să se afle-n treabă”, le explică Pătrulescu tinerilor din jurul său. Echipa se sparge în grupuri de câte trei, ca să meragă „pe bandă” cu plantarea. La sfârşit, băieţii de la Club Off-Road Bucureşti CORB 44 au trecut să ude fiecare pomişor şi eventual să mai dea ceva pământ pe lângă tulpiniţă, ca să fie siguri că prinde.

Campania de plantat a durat o săptămână şi a prins la oamenii locului, care şi-au lăsat gospodăriile pentru câteva ore şi au venit să ajute la împădurire. Ştiu ce înseamnă să nu ai verdeaţă: Călăraşi e zona cu cea mai puţină zonă de pădure, doar 4%, când ar trebui să fie cam 38% din suprafaţa judeţului.

„Ştiţi cum vă daţi seama cine a tăiat un copac?”, întreabă un om al locului. „Dacă e tăiat de la rădăcină şi nu prea vezi buturuga, înseamnă că e defrişare controlată de stat. Dacă buturuga e mai înaltă, să poţi sta pe ea, înseamnă că au tăiat pădurarii, dar dacă e înaltă, aşa, cam la nivelul trunchiului unui om, înseamnă că e mână de hoţ, care taie cum îi e la-ndemână ca să meargă treaba repede”, explică săteanul. Toată lumea a prins învăţătura şi a promis că o să se uite când merg în pădure.

Pădurea trebuie udată, peste 4 ani – curăţată, peste 7 – rărită şi peste 25 –tăiată

În cele şapte zile de plantare au fost cam 350 de voluntari. Cei mai mici, din clasele primare, care au venit cu învăţătoarea, au ajutat la strâns mănuşile lăsate în urmă de cei mari, iar băieţii de la Club Off – Road Bucureşti CORB44 i-au plimbat cu maşinile de teren drept răsplată. Puştii ceva mai mari s-au băgat la dat cu sapa şi la cărat puieţii.

Nea Pătrulescu le-a spus să planteze numai până în dreptul firelor de tensiune, pentru că salcâmul creşte înalt, să nu ajungă la ele. Pe suprafaţa de sub fire s-a pus măceş, iar pe margini glădiţă – un copăcel cu ţepi deşi, care va proteja păduricea să n-o calce animalele.

Pe una dintre margini s-au plantat câţiva stejari, făcuţi cadou de Ocolul Silvic. „Pădurea asta poate fi exploatată cam în 20-25 de ani, când e salcâmul la maturitate. Stejarii, peste 70-80 de ani, să le spuneţi nepoţilor să vină, că noi nu mai apucăm să îi vedem falnici”, glumeşte pădurarul.

După ce s-a terminat de plantat, fiecare puiet a fost „cipat”, adică s-a tăiat retezat la nivelul solului şi s-a acoperit cu pământ, iar tulpiniţa a fost înfiptă lângă rădăcină, cu vârful în jos. „Aşa ştim unde am plantat şi când venim să curăţim de buruieni să nu săpăm tocmai rădăcina. De asta şi trebuie plantat salcâmul în aprilie, ca în două săptămâni să iasă mugurul, dac-o fi şi ploaie bună. Dacă nu, o să venim noi de la Ocolul Silvic să udăm, depinde de vreme, însă asta e cea mai importantă perioadă, altfel s-a muncit degeaba.

Apoi, la 3-4 ani trebuie curăţaţi, la 7-8 ani trebuie răriţi şi pădurea e bună după 20 de ani. Din ce s-a plantat, cam 80% se va prinde, aşa e peste tot”, dă ultimele explicaţii Ion Pătrulescu. Pădurarul spune că peste un sfert de secol copacii trebuie tăiaţi pentru că altfel se îmbolnăvesc, însă o să rămână pădure pentru că ei fac puieţi, care or să crească din urmă.
Campania va continua în perioada 22-28 aprilie în Maramureş, unde vor fi plantaţi alţi 12.500 puieţi în zonele care au fost afectate de inundaţii. 
 

(Gandul http://www.gandul.info/viata/cum-se-planteaza-o-padure-de-15-000-de-copaci.html?3931;4210251)