Posted by: danlupu | August 24, 2009

Alexandru Arsinel: Eu cred în ceea ce spune Pavel Coruţ că dispariţia de pe acest pământ ţi-o programezi. Trebuie să priveşti optimist.

arsinel

Actorul Alexandru Arşinel împlineşte astăzi 70 de ani, pe care îi serbează alături de familie şi de prieteni, aşa cum a făcut-o mereu.Cele mai recente bucurii ale actorului sunt naşterea celui de-al treilea nepot şi redeschiderea Teatrului de Vară din Herăstrău.

Vorbiţi deschis despre vârstă, nu vă trădaţi anii…

Nu, mi-ar fi ruşine în faţa mea, a copiilor şi a prietenilor mei. Ce să-mi ascund? A-ţi ascunde vârsta înseamnă a fugi de ea, de ceea ce ai reuşit să faci atâţia ani. E un gest de cochetărie care le prinde mai bine pe femei. Chiar vizavi de culoarea părului, a mersului şi a unor reflexe care poate îţi dispar cu timpul.

Nu-mi socotesc anii niciodată. Pot să-mi aduc aminte de întâmplările vieţii mele, de ceea ce am realizat, de ceea ce nu am realizat şi, mai ales, de ceea ce îmi doresc să fac, pentru că lucrurile astea îţi dau tonus. Dacă reuşeşti să le controlezi, atunci uiţi că timpul trece.

Este vârsta de 70 de ani ceea ce v-aţi închipuit?

Nu. Poate că nu am fost suficient de sincer, dar totdeauna mi-am propus nişte bariere peste care aş vrea să trec. La 50 îmi propuneam să ajung la 60, după care uitam. La 60 mi-am zis că trebuie să ajung la 70. Acum îmi zic că trebuie să ajung măcar la vârsta lui tata. Iar dacă voi reuşi, o să zic să ajung la vârsta Arşineilor.

Fraţii lui tata, mai toţi au trecut de 90 de ani, Nea Costică, la Paşcani, are 92 de ani. Eu cred în ceea ce spune Pavel Coruţ că dispariţia de pe acest pământ ţi-o programezi. Trebuie să priveşti optimist. Dacă m-aş scula într-o dimineaţă fără să am un program, aş înnebuni. De seara ştiu ce fac a doua zi. Nu am timp să mă gândesc, încă, la sfârşit.

Teatrul v-a ales pe dumneavoastră, spuneaţi la un moment dat…

Mă săturasem de şcoala tehnică şi când am mirosit o posibilitate de a învăţa nişte poezii, puţină istorie şi română, mi-am zis că-i mai simplu. Irina Răchiţeanu şi-a plecat ochii asupra mea şi m-a luat la clasa ei. Eram uşor sălbatic, neadaptabil, izbucneam repede, eram destul de vulcanic, intrasem la Institut, dar nu prea ştiam care e treaba. Odată, pe holul teatrului, m-am întâlnit cu un mare critic de teatru, soţul doamnei Răchiţeanu. A venit înspre mine, mi-a dat mâna şi mi-a zis: „Irina spune că vei fi actor de categoria întâi“, iar eu când am auzit asta, m-am gândit la bani.

Credeţi că votul de încredere primit se datorează, în mare parte, perioadei de dinainte de ’89?

În cea mai mare parte! La grădina Boema, împreună cu Stela şi cu textele marelui scriitor Mihai Maximilian exista un punct de rezistenţă al teatrului de revistă. Acolo chiar aveam o atitudine pe care nu o aveau alţii. Mii de spectatori s-au adăpat acolo cu o gură de speranţă. Ne-au oprit de atâtea ori pe stradă să ne mulţumească şi să ne întrebe dacă nu ne este frică de ceea ce spunem. Cred că acolo s-a clădit această încredere în caracterul şi dorinţa noastră de a fi alături de marele public şi de oful cetăţeanului.

Cele mai pregnante amintiri?

Acum, foarte des, îmi vin în minte amintirile din copilărie, din cel de-al Doilea Război Mondial, din refugiu. Amintirile legate de mama şi de tatăl meu, pe care i-am iubit extraordinar, de fraţii şi bunica mea, de Dolhasca, locul naşterii mele, de vaca noastră care ne-a salvat din foamete, de locurile periculoase cu muniţie şi armament pe care le găseam pe câmp, de primele sentimente şi emoţii de dragoste, de Şorogarii Iaşiului unde mergeam cu schiurile, de întrecerile cu o singură patină la grădina Copou.

Mi-aduc aminte de Institul de Teatru, care a fost cel mai frumos pe care aş fi putut să-l fac, de venirea la Bucureşti şi de prima mea gazdă, o cămară în subsol, pe lângă Ambasada Angliei, unde mă încălzeam la aragaz. Îmi aduc aminte de întâlnirea cu soţia mea, o fată superbă, cum a şi rămas, şi de Emil, prietenul meu, care a fost liantul şi care a făcut-o să mă accepte. Mi-aduc aminte de iaurtul de dimineaţă, de salata à la rousse, pentru că aia de boeuf era mai scumpă.

Îmi aduc aminte de primele ieşiri după Revoluţie în străinătate, de cea într-un stat capitalist, în Israel, unde jucam unui public care ştia româneşte şi mi-am dat seama că a fost cel mai bun public de revistă pe care noi l-am pierdut, mi-aduc aminte de întrebările securistului dacă am avut discuţii acolo şi îi spuneam că da, cu vreo 200 de oameni şi cum le povesteam despre zăpada din România, mi-aduc aminte de Revoluţie, la care am participat, de întâlnirea cu oamenii de la radio care strigau „Arşinel“, de primul spectacol de după Revoluţie, în care o colegă de-a mea întreba la poartă dacă Arşinel mai face succese. Îmi aduc aminte de marile realizări, de Stela, de Puiu Maximilian, de colegii mei. Nu am ce să ascund, nu pot să nu port recunoştinţă oamenilor care au fost alături de mine şi de noi.

Dar ce puteţi să uitaţi?

N-am fost curios niciodată să mă uit în dosarul meu de la CNSAS, pentru că nu vreau să ţin minte niciun lucru care ar putea să mă deranjeze. Cel mai bun prieten al meu mi-a spus, pe patul de moarte: „Fii atent pe cine primeşti în casă, pentru că până acum eu am fost cel care a dat informaţii despre tine şi să stai liniştit, că nu am spus nimic de rău“. De fapt, nici nu prea avea ce să spună de rău, eu nu am fost un om care să calce în străchini.

A venit înspre mine, mi-a dat mâna şi mi-a zis: «Irina spune că vei fi actor de categoria întâi», iar eu când am auzit de asta, m-am gândit la bani.
Alexandru Arşinel
actor

Acum îmi zic că trebuie să ajung măcar la vârsta lui tata. Iar dacă voi reuşi, o să zic să ajung la vârsta Arşineilor. 
Alexandru Arşinel
actor

(Adevarul http://www.adevarul.ro/articole/alexandru-arsinel-nu-am-timp-sa-ma-gandesc-inca-la-sfarsit.html)


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: