Posted by: danlupu | June 30, 2011

Patologia Societatii Noastre (Mihai Eminescu 4 ianuarie 1881)

In situatiunea politica si in conditiunea civila ce s-a croit familiei romane prin noile legi se simte de toti o stare de siluire si o anomalie, cu toata organizatiunea savanta a institutiilor, in toate raporturile sociale traditionale, incat am ajuns sa nu credem in nimic stabil. Putem zice ca nu este un singur om serios intre noi, fie martor fie autor, in revolutionuile ce ne-au agitat si ne agita de treizeci de ani, care sa creada in stabilitatea starii de lucruri in care ne aflam; nu este om care sa nu se intrebe cand o sa se sfarseasca aceasta opera interminabila de schimbari care divizeaza din ce in ce mai mult societatea noastra in tabere ostile.

Nu ne adresam aci la oameni care gasesc un motiv de optimism in satisfacerea apetitului lor si a ambitiunilor lor personale. Aceasta clasa de oameni nu este facuta nisci sa simta, nici sa inteleaga conditiunile superioare de existenta si de trai pentru o societate si nici este in stare a da cel mai mic ajutor pentru consolidarea societatii. Vorbim pentru oamenii care nu sint preocupati de conditiunile de existenta, de prosperitate a societatii si care se ingrijesc de soarta tarii oricare ar fi cerintele lor, fie conservatori, fie, precum s-au numit, liberali.

Ceea ce simtim noi in privinta starii de lucruri de azi nu ni se pare sa fie o impresiune personala si trecatoare.

Mai mult simptome, intre care limbajul provocator si aspru al jurnalelor guvernamentale, ne fac sa credem ca situatiunea noastra politica si sociala persista a sta in stadiul revolutionar. Spiritele sint cuprinse de neincredere si nu se pot impaca cu ideea ca lucrurile pot merge asa precum merg astazi. O reactiune deja a inceput sa se manifeste, desi cam slaba, in contra miscarii repezi si violente cu care s-a accentuat opozitiunea coalitiunii din 1876 si, dupa cum credem noi, aceasta reactiune are sa urmeze in mod irezistibil, desi treptat.

 

Ca sa pata fi insa eficace reactiunea contra spiritului revolutionar trebuie ca toti sa ne dam seama de cauzele ce tulbura societatea, de elementele ce impiedica redobandirea echilibrului pierdut si sa le combatem cu curaj si staruinta.

Moravurilepublice, spiritul public la noi au luat o directiune foarte periculoasa si partidul care ne guverneaza de patru ani de zile a contribuit foarte mult a le altera. Dintr-un principiu tutelar, principiul egalitatii inaintea legii, s-a facut o arma de razboi intre clase; toate conditiunile sociale s-au surpat si s-au amestecat intr-un fel de promiscuitate; traditiunile tarii s-au uitat cu totul; o clasa noua guvernanta s-au ridicat, fara traditiuni si fara autoritate, incat tara cea mare, temeiul si baza nationalitatii noastre, nu-si gaseste constiinta raporturilor politice cu cei ce o guverneaza; drepturilepolitice nu mai sint rasplata unui sir de servicii de datini, ci un instrument de ambitiune, de indestulare a intereselor particulare. In locul sentimentului public dezinteresat avem pasiuni politice, in loc de opiniuni avem rivalitati de ambitii. Toleranta pentru toate interesele cele mai vulgare si cele mai de jos este morala ce distinge astazi lumea politica la noi. Este adevarat ca nu crutam a invoca numele patriei si numele libertatii, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult si ca o inlesnire pentru indestularea intereselor private.

Ca dovada a acestei stari de lucruri, a acestei tendinte morale, si ca rezultat, avem distribuirea functiunilor publice, a oficiilor si intreprindelor de tot felul. Niciodata in tara noastra nu s-a vazut clasa guvernant mai prospera, mai gras retribuita si mai ingrasata ca clasa guvernanta de astazi, rasarita din pamant fara sa ne putem da seama cum, pe cand generalitatea oamenilor de munca sufera de stramtorare.

Noi privim aceasta stare de lucruri ca o degradare, ca o depravatie a moravurilor publice care, desi profita unor indivizi, nu poate profita nici chiar partidului politic ce se bucura de putere. Cu un contingent politic astfel educat tara nu poate astepta destine stralucite, nici poate spera un guvern tare si solid, care sa intemeieze institutiunile si prin ele sa dea actiunii noastre exterioare taria de care avem.

Alterarea moravurilor publice este o cauza de degradare a moravurilor private, si consecventa neaparata este ca, caracterul national se strica si puterea statului slabeste. Un stat unde functiunile publice se exploateaza de o gloata de oameni care nu produc nimic, ci numai consuma resursele bugetare se condamna singur a fi neputincios si sterp.

Noi avem trebuinta, mai mult decat altadata si decat oricare alt stat congener din Peninsula Balcanica, sa stabilim un guvern national, serios si tare, sa ne punem in pozitiunea de a putea exercita o actiune decisiva in politica orientala. Cu deprinderile insa de gonaci de posturi, cu dezordinea morala ce intretin in societatea noastra credinciosii si neofitii partidului zis liberal, nu se poate astepta nici soliditate in guvern, nici pace si liniste in societate, nici putere in relatiunile noastre internationale.

A fost lesne pentru partidul zis liberal sa darame, fiindca a gasit taramul pregatit de chiar clasa guvernanta veche, care s-a muncit in curs de douazeci de an, la adapostul institutiunilor reprezentativeale Regulamentului Organic, sa paralizeze si sa anuleze politica puterii suverana si protecritice ce ne tineau in lant. Dar ceea ce este greu, ca in orice opera omeneasca, este de a cladi si intemeia institutiuni solide, de a forma caracterul national.

Nici caracterul national insa nu se intemeiaza prin moravuri publice care iau de principiu indestularea apetiturilor, nici institutiunile prin vorbe desarte de egalitate si libertate. Pana acum p;artidul liberal n-a dat masei poporului decat vorbe desarte ca institutiuni si spectacolul depravatiunii morale moravurilor ca bold de caracter national, si toata doctrina sa politica este sa trateze pe poporul romanesc ca pe un venetic, fara traditiuni si fara istorie, proclamand ca toate printr-insul s-au facut cate s-au facut; pentru ca dansul este la putere, si puterea sa este semnul si simbolul sacru al nationalitatii romanesti.

Este adevaratca guvernul in acesti din urma ani, mai mult decat in oricare alta epoca, a dobandit drepturi mai insemnate, o influienta mai mare, prerogative mai considerabile; dar cu cat i-a crescut mai mult puterea cu atat i-a scazut in proportiune exercitiul libertatii, din cauza procedurilor sale administrative, din cauza amagirilor la care a supus toate poftele si toate pasiunile rele, contribuind astfel a slabi coarda pasiunilor celor bune in toate inimile. Oamenii cu sentimentele nobile si dezinteresate care au luat parte la miscarile de la 1848 si 1859 sint in drept astazi, dupa cate vad, sa intrebe pe corifeii partidului guvernamental de astazi: Ce ati facut cu iluziunile si cu sperantele tarii din acei ani? Nu este mestesugire care sa nu se fi intrebuintat spre a preface drepturile puterii in instrumente de interes privat in folosul recrutilor partidului.

O asemenea politica nu poate ameliora moravurile publice, ca una ce se adreseaza la pasiuni rele, la slabiciuni, la interesul si la vitiurile celor chemati. Daca nu se va opri in drum si nu se va schimba, ea are sa faca multe victime chiar in partid. Cate scandaluri n-a produs deja, pe care presa independenta le-a semnalat? Si n-ar fi nimic daca efectele ei s-ar margini la cateva individualitati fara greutate si fara valoare. Raul cel mare si simtitor este ca atinge inima tarii, moralitatea publica.


Responses

  1. Interesant


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: