Posted by: danlupu | October 13, 2011

Dacia Preistorica. 15. Cele doua dialecte pelasge, latin si arimic

Inca din timpurile preistorice foarte departate, limba barbara a pelasgilor se afla divizata in doua dialecte principale, unul latin sau prisc-latin si altul arimic, adeca prisc-roman, dupa cum era impartit si poporul pelasg in doua familii mari si extinse, una a latinilor batrani si alta a arimilor.

Aceste doua popoare pelasge, iesite din acelasi trunchi national, traiese in timpurile preistorice in conditii geografice si sociale cu totul diferite.

Ambele popoare se deosebeau unul de altul prin temperamentul lor fizic si prin caracterul lor moral. Chiar si formele limei lor difereau unele de altele in multe privinte.

In fantanile geografice vechi, latinii batrani sau barbari, figureaza sub numele de abarimon(es), abii, leucoarimani si barbari albi. Si ei ne apar in general ca o populatiune din partile de Nord ale Lumii Vechi.

In migratiunile lor din Asia spre Europa, o parte din acesti latini barbari, dupa ce pretrecusera mai mult timp in regiunile de nord ale muntilor Urali, inainteaza spre apus pe langa tarmurii Marii Baltice.

La acest curent apartineau litvanii, samogitii (vechii locuitori ai Prusiei orientale), apoi masele cele mari de leti, raspanditi prin diferite regiuni ale Germaniei si Galliei, litavii din Armorica si albionii din insulele britanice.

Despre limba latina barbara, ce se vorbea in partile de nord ale Europei, aminteste Suetoniu si Dulgos.

O a doua grupa din familia latinilor batrani trece peste partile meridionale ale Scytiei, ocupa catva timp campiile si muntii Galitiei, Silesiei, Moraviei si Bohemiei, apoi isi continua drumul sau de inaintare catre partile de apus. De la acesti latini batrani deriva numele lechilor (polonilor), precum si diferite numiri topice de origine etnica ce le aflam raspandite prin tinuturile acestea, sub numele de latten, leiten, lety, liten, ladzin, letow, litow etc.

In fine, un al treilea ram din curentul cel mare de migratiune a latinilor barbari trece peste partile de rasarit ale Daciei catre Peninsula Balcanica, ocupa catva timp regiunile de la Dunarea de jos, indeosebi partile de nord ale Mesiei de jos si de sus.

Ultimul lor rege national in timpurile aceste a fost dupa cum ne spun traditiunile grecesti, Telephus, supranumit Latinus.

Acesti latini din nordul Thraciei poarta la Homer numele de abii, iar in traditiunile poporului roman, ei figureaza ca latinii de cei batrani, la sarbi si la bulgari ca simplu latini.

Dupa un timp oarecare, o parte din acesti latini barbari de la Dunarea de jos isi continua drumul lor de migratiune spre apus. Cauzele sint necunoscute. Unele triburi trec peste Alpi, in Peninsula Italica, unde, dupa lupte indelungate cu diferite semintii arimice, cari ocupase partile de sud ale Italiei, se stabilesc definitv in Latiu (prisci Latini, Latinii veteres, Albenses populi).

Acesti latini batrani figureaza in poemele epice romane ca un popor nordic de la „marginile marilor”. Ei sint infatisati cu forme corporale gicantice, cu cap mare, cu fruntea si pieptul lat, ochii mari, mani si picioare lungi si groase, iar in traditiunile populatiunilor din Peninsula Balcanica ca o generatiune de uriasi. Tot astfel ne infatiseaza si Virgiliu pe latinii din Latiu alti oameni, „immani corpore”, iar tinerimea lor se caracteriza prin o barba blonda.

Dialectul acestor latini barbari ramasese mai aproape de originea sa, atat in ce priveste sistema consonatelor, cat si forma terminatiunilor. Idioma latinilor batrani era mai dulce, mai armonioasa, insa nu avea aceeasi miscare repede in circulatiune si aceeasi preciziune in exprimarea gandurilor, pe care o avea dialectul arimic.

Dupa cum rezulta din urmele ce ne-au ramas pana astazi in limba nationala a litvanilor, latinii barbari aveau terminatii masculine in as si uz si intrebunitau adeseori pe s in loc de r.

Ca exemple, vom cita aici urmatoarele cuvinte din limba litvana: alejus, oleum; angelos, angelus; ausis, auris; ausza, aurora; devas, deus; drasus, trux; grazus, pulcher; jaunas, juvenis; laukas, campus, locus; macnus, potens, fortis; medus, mel; midus, medus; muras, murus; primas, primus; senas, senex; vynas, vinum; vyras, vir.

fragment din Dacia Preistorica, de Nicolae Densusianu, editura Obiectiv Craiova.


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: