Posted by: danlupu | October 31, 2011

Din Psihologia Poporului Roman, ( de D. Draghicescu, 1907)-fragment

O a doua trasatura mai pronuntata si mai caracteristica a istoriei noastre, si care se rasfrange foarte simtitor in natura sufletului nostru etnic, este pasivitatea, rezistenta defensiva, resemnata, pasiva, supusa, infranta, lipsa de energie ofensiva, istoria tarilor romane, din cele din urma trei veacuri, cu prea rare abateri de la regula, este o cheltuire de energie foarte mica in acte de rezistenta resemnata si de aparare pasiva, este o indarjire in a nu ceda, a nu capitula cu totul.

(…)

Istoria n-a dat ocazia priincioasa dezvoltarei bunelor noastre insusiri, calitatilor noastre sufletesti pozitive. Spiritul si activitatea romaneasca sint lipsite de acele avanturi, inaltatoare, obraznice prin cutezanta lor, pe care le vedem la alte popoare din Occident si chiar la vecinii nostri ungurii si bulgarii.

Romanul, dimpotriva, se deosebeste printr-o moderatie cumintita, printr-o intelepciune resemnata, care cauta, in forma mai ales, sa inlature pericolele, prevenindu-le.

(…)

Intr-un cuvant, prudenta dincolo de margine, calculul urmarilor, randarea, ingaduinta si modestia timida, cumintenia pacinica, sint insusiri pe care imprejurarile istorice le impusera si le dezvoltara la romani, pana la o margine extrema, care, dupa parerea unora, se invecineste cu lasitatea.

(…)

Revolutia lui Tudor Vladimirescu este departe de a fi o adevarata revolutie activa, darje; ea se reduce mai mult la un fel de simpla demonstratie fara urmari. Revolutia din 1848 este iarasi o parada, o sarbatoare, nu se caracterizeaza deloc prin violenta si cruzimile care au avut loc, in alte tari, in imprejurari de acestea. Azi chiar, taranul roman ingaduie sa fie exploatat miseleste de arendasii greci si evrei si chiar de proprietari nemilosi si ezita inca sa ridice capul, sa inlature, prin mijloace violente, pe cei care sint izvorul suferintei lor.

(…)

Sa-i vezi, scria Salaberry pe la 1820, „cu infatisarea salbatica in haine care amintesc de costumul roman, cu toporul atarnand de chimir, te-ai indigna gasindu-i sub o asa infatisare, atat de fricosi si de slabi”

(…)

Tot asa se exprima asupra noastra Thomas Thornton: „Dacii erau oamenii cei mai rasboinici. Locuitorii actuali, in locul virtutiilor care caracterizau pe stramosii lor, in locul barbatiei demne ce constituia caracterul roman, nu mai pastreaza decat o indaratnicie de a refuza ceea ce stiu bine ca va fi obtinut si incapatanarea de a sustrage ceea ce nu indrasnesc sa apere. Infatisarea lor robusta, curagioasa, contrasteaza in mod batator cu imbecilitatea lor reala, caci sint umiliti din pricina sclaviei si au dobandit chiar si credinta ca sint slabi”.

(…)

Lipsa de energie si de vointa activa, pasivitatea defensiva si resemnata in fapta a romanului, au lasat insa loc de protestarea verbala, fie prin batjocura si sarcasme, fie prin plangeri si critici adresate, in proza si versuri, catre si in contra asupritorilor. Intreaga noastra literatura populara in versuri este predominata de nota plangatoare. Multe din poeziile si cantecele poporului nostru sint tot atatea jelbi, tot atatealacramatii indreptate spre cer contra asupririi ciocoiului.

(…)

Plangerea, protestarile, blestemele impotriva strainilor si boierilor lasau adesea loc sarcasmelor usturatoare. Neputandu-le raspunde cu puterea romanul a raspuns asupritorilor sai cu dispretul concentrat in ironii ucigatoare (…) El nu s-a dedat la violente, n-a asasinat, n-a ars, n-a macelarit pe asupritorii lui.

In aceasta privinta este insa de facut o deosebire intre romanii din Regat si intre cei din Transilvania, si chiar intre romanii din diferitele provincii din Regat. In Romania, nota aceea pasiva, resemnata, este mai pronuntata in Moldova, apoi in Muntenia, mai stearsa in Oltenia. Dovada de aceasta este ca ambele revolutii, din 1821 si 1848, avura loc si plecara de pe pamantul Olteniei. Romanii din Transilvania, sub acest raport, se deoasebesc foarte mult de cei din Romania. La ei puterea de resemnare este mult mai mica, energia raspunsului la asupriri s-a cheltuit in mai multe fapte violente, in brutalitati decat in plangeri si in sarcasme poetice. Nobilimea maghiara din Cristcior, simti, la 2 noiembrie 1784, puterea bratelor taranului roman, atata amar de timp robit de ea. ASceasta nobilime plati atunci, cu capetele a 37 de membrii de ai ei, asupririle din trecut. Asemena o patira si nobilii din Brad, care platira la fel crimele lor in ziua de 5 noiembrie, la podul de peste Cris.

(…)

Intr-adevar, la 1848-49, revolutia cu Avram Iancu dete loc la aceleasi desfasurari de cruzimi, ca si revolutia lui Horia si Closca.

Fapt este ca in ultimele patru veacuri, energia romanilor din Ardeal se pastra viguroasa si darje si se trada in patru mari revolutii, pe cand acea a romanilor din Regat se prabusi si se franse, pana aproape a disparea sub parada unor revolutii anemice, abia in prima jumatate a veacului al XIX-lea. Romanii din Regat, putem zice, n-au cunoscut deloc miscarile istorice revolutionare.

Dl De Gerando descrie astfel pe romanii din Transilvania in privinta revoltei lor launtrice: „pe cand maghiarul cheltuieste intr-un moment clocotirea inimii sale, romanul o ascunde si zice intre dinti: tine minte. Cand vine imprejurarea el nu va uita sa se rasbune. Pazeste-te de tine minte, zice un proverb al ungurilor.

Traiti intr-un complex de imprejurari deosebite, mai aproape de atmosfera morala coplesitoare a Orientului, supusi de timpuriu indoitului jug injositor al otomanilor si al grecilor, romanii din Regat pierdura de timpuriu vechea virtute daco-romana.

Alta fu soarta romanilor de peste munti. Exploatati de un stapan mai harnic, nici ei nu pierdura vechea lor harnicie. Apoi, jugul ungurilor nu fu incarcat cu a altor venetici, si  in robia lor relativa se bucurara, cel putin de niste conditii de pace si de liniste, pe care tarile romane le pierdusera chiar de la al doilea descalecat.

Adevarul este insa ca si caracterul energic al transilvanenilor nu fu si nu este curat in toata masa lui. Energia lui este departe de a fi egala cu a parintilor nostri daco-romani. Ceea ce se pastreaza astazinu este decat o izbucnire adanca, care se intampla rar, si pe care o ineaca o viata umilita, supusa, fricoasa, de toate zilele.

 


Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Categories

%d bloggers like this: