DanLupu's Weblog

Extras din cuvantul editorului Eugen Delcea, Dacia Preistorica, editura Obiectiv, Craiova 2002:

„Ce nu te omoara, te intareste!” Asa suna o vorba din batrani, care exprima perfect intelepciunea si ironia acida pe care ne-au transmis-o, din generatie in generatie.

M-am opus divizarii Uzinei „Electroputere”, in 1990, motiv de ciocniri cu dirctorul general Victor Simanschi, si am ajuns in presa locala, la  „Cuvantul libertatii”.

Am determinat schimbarea primului prefect post-decembrist, Ilie Stefan, m-am opus unei privatizari de cul a ziarului si dupa 9 luni redactor principal la „Adevarul”.

La „Adevarul”, am determinat destituirea celui de-al doilea prefect post-decembrist al Doljului, Alexandru Toba (premiera pentru presa centrala),  l-am „pagubit” pe fostul coleg de facultate Viorel Catarama de cateva miliarde (1994) si am „lovit” in mana dreapta a lui Taher („omul din umbra la „Adevarul”, conform „Academiei Catavencu”), dr. Aktaa din Oradea, si a trebuit sa realizez primul (si ultimul) transfer „Adevarul”-„Ev. zilei”, din presa romaneasca.

La „Ev zilei” am fost „tras pe linie moarta”, impiedicat sa mai public anchete economice de anvergura si am fost obligat sa risc editarea revistei „Obiectiv Magazin” (cu difuzare in cele 5 judete ale Olteniei).

Dupa trei ani de sicane (reviste ascunse in retea, „intoxicari”, implanturi in redactie ale „baietilor„, procese in serie declansate de „acoperiti”), am fost obligat sa suspend aparitia revistei „Obiectiv Magazin” si am trecut la editarea de carte.

Am fost sicanat si supravegheat in continuare si am editat sau scris carti din cele mai incomode Puterii sau despre personaje „puse la index” de Putere (vezi „Secretele lui Pavel Corut”).

Am scris pagini explozive privind istoria Romaniei si n-au convenit, atunci l-am „capacitat” pe dl. Paul Lazar Tonciulescu, poate cel mai bun specialist roman in viata al preistoriei acestei tari.

Dupa acest volum, „oamenii lui Pacepa” si anumite ambasade s-au dovedit iritate de adevarurile enuntate eici, am comis „Secretele Terre/ Istoria incepe in Carpati”-vol II, pana acum realizarea vietii mele, care compenseaza toate insatisfactiile unei vieti zbuciumate. In care, cred, am dovedit foarte clar calitatea romanilor de „Oameni Primordiali” si viitorul lor de exceptie, prevazut chiar de profetii evrei din antichitate.

Unii, vanduti unor interese straine, m-au sicanat din umbra, in interesul celor care se tot chinuie de la Lovilutie incoace sa ocupe Romania in tacere, atunci am cerut si editat „Conspiratia Satanei-Tinta Romania” (vol I si II) si am scris „Secretele Terrei -vol III”, in care am „inarmat” cititorii cu informatii pe care nu le vor gasi nicaeri in lumea asta si cu atat mai mult in Romania, despre modul ocult in care este satanizata pana si istoria Romaniei.

In fine, aceiasi agenti de influienta zice-se „patrioti” si „specialisti autentici” au contestat gloria preistoriei romanilor, calitatea lor de formatori ai civilizatiei umane ai ai Europei, si atunci am scris „Secretele Terrei-vol IV si am editat volumul de fata, o prima parte a „Daciei Preistorice” a lui Nicolae Densusianu. Cu alte cuvinte a „Bibliei romanilor”, asa cum este scris pe coperta. Si, pe buna dreptate!

„Poporul care nu are trecut nu are viitor” este un adevar cunoscut de la un capat la altul al Terrei. Numai sicofantii care ne anuleaza istoria nu-l cunosc! Aparent…

Inca din scoala am fost pasionat de istorie. Din pacate, doar de aceea de la Basarab I incoace, fiind considerat ca de atunci inepe istoria eroica a poporului roman. Decebal fiind un invins, era neglijat pana si in vremea comunismului asa-zis nationalist al lui Ceausescu…

Ca orice roman, n-am cunoscut nimic in plus fata de axiomele istorice vehiculate cu insistenta. Iar acum se incearca a ni se inocula ideea ca daco-romanismul ar fi fost o obsesie comunista, ceausista! Se evita a se spune insa adevarurile crude ca : Ceausescu avea in biroul sau tabloul lui Mihai Viteazu (oltean ca si el si intregitor de tara), ca „geniul carpatin” nu reusise sa treaca in tim de „bariera” Burebista sau ca cei care indrazneau acest lucru se loveau de obtizitatea culturnicilor si „teroarea Secu”…

De fapt, aflam abia acum, aceasta obtuzitate era impusa de „fratele mai mare de la Rasarit”, care se temea de renasterea  mandriei de a fi roman si de pericolul de a se trezi cu o istorie nascuta din Carpati…

Daca ati lecturat „Secretele Terrei”-vol.III  v-ati convins ca cele doua Mari Puteri (URSS si SUA) se tem(eau) incredibil de lucrurile misterioase inregistrate in Carpati de satelitii lor! Care veneau sa confirme profetiile incredibile (din 1922!) ale indianului Sundar Singh.

Obsedati de Securitate, sicofantii pro-vest dovedesc lipsa de imaginatiei a celor care-i „trag de ate” si afirma cu insistenta ca daco-romanismul ar fi un produs la Securitatii. Care Securitate nu ne mai spun, tinand cont de faptul ca , la Lovilutie „lovilutionarii” au avut trei obiective clare: desfiintarea Securitatii, deschiderea granitelor si… liberalizarea avorturilor. Toate parsive dar impotriva Romaniei!

Veti crede, poate, ca iau apararea Securitatii din cine stie ce motive. Adaugati desfiintarea CI (contra-informatii) de catre gen. Nicolae Militaru, vechi agent GRU (informatiile militare sovietice) si veti afla ce informatii mai avea Romania intr-un moment in care se incerca ocuparea ei! Daca nu vorbim inca ruseste, sa le multumim revolutionarilor, multi simpli dar „incarcati” cu o sfanta dragoste de tara si satui de „binefacerile” venite de la Rasarit, dar si generaliilor salvatori de natie Stefan Gusa si Iulian Vlad. Primul a platit cu viata (ca si cei care l-au scos pe Ceausescu „din plan”- inclusiv den. Stanculescu), celalalt cu linistea finalului de viata. Oricum, faptul ca gen. Iulian Vlad traieste (inca) dovedeste fie implicarea Securitatii in complot, fie calitatea ei, pozitionata pe locul III in lume (dupa Mossad si KGB dar inaintea CIA) de o revista de specialitate din Israel, chiar in Decembrie 1989…

„Cine are informatia, domina situatia”, ne spune fostul sef al Biroului de contrainformatii din DIA, pana in 1989, Pavel Corut. De fapt sintagma este arhicunoscuta in domeniu si o gasim si la alti autori, romani sau straini. Deci Pavel Corut nu ne manipuleaza cu nimic…

Este clar ca Securitatea „pastorea” orice informatie de interes (de la oarecare pana la maxim!) din Romania anterioara Lovilutiei. N-aveti grija, printre informatiile de maxim interes se afla si preistoria Romaniei! Probabil, descoperirile socante ajungeau informativ si pe masa „geniului”, sa hotarasca el ce e de facut, ca tot se pricepea la toate… Nu avem de ce ne mira, este tipica parsivenie ce caracteriza sistemul: „decat sa ma leg la cap cu ce nu ma doare, mai bine o imping in sus”… Iar Ceausescu, mai parsiv decat toti la un loc (altfel nu rezista 25 de ani „in tron”!) s-a gandit sa tina aceste informatii preistorice ca un as in maneca.

Nu credeti? Observati atunci doua momente. Dupa ce pana atunci fusese „alesul Occidentului”, in 10 martie 1985, la Moscova se instala Gorbaciov, creator de „perestroika” si „glasnost” si care ii lua locul in preferintele Vestului. Fireste, dupa studiul de rigoare si dupa vizita lui Gorby in Anglia, era clar la ce se putea astepta. Cum era de inteles ca „tarul” nou va vizita si Romania, a fost pregatita „bomba in asteptare” numita Dacia Preistorica. Ea a aparut la o editura mai putin oficiala (gen Ed. Academiei, Stiinta si Tehnica etc.) dar care publicase pana atunci suficiente volume de istorie ca sa para o  aparitie normala.

Dupa cum erau convenientele diplomatice pe atunci, in „lagarul socialist” si dupa cum au confirmat ulterior o serie de apropiati ai sai, „Ceausescu a trimis, inca din 1985, o invitatie lui Gorbaciov de a vizita Romania. Ca acesta a evitat o asemenea intalnire pana in 1989, cand programul sau era copt” este alta poveste…

Cert este, insa, ca in 18.09.86, la Editura Meridiane, s-a concretizate un eveniment neasteptat si nesperat dupa 73 de ani de tacere vinovata: a fost reeditata „Biblia poporului roman”, Dacia Preistorica a lui Nicolae Densusianu… Cu o prefata amestecata, cu elemente pro si contra, dar si cu note prin care aceasta lucrare era desfiintata. Intamplator sau nu, textul era stabilit de Victorela Neagoe iar studiul si notele apartineau lui Manole Neagoe. Cel din urma publicase doua volume ale unei lucrari ce facuse „partie” in epoca despre superioritatea militara a romanilor fata de Occidentul altfel prada invaziei otomane…

Nu stiu daca Manole Neagoe a facut jocul Puterii de atunci desfiintand-ul pe Nicolae Densusianu la reeditarea operei sale de capatai pentru a arata ca respectiva aparitie era una normala, nu avea nici un sambure politic in ea, sau doar a fost o simpla refulare de istoric „de buzunar”, fata de N.D., care vrea sa iasa inaintea unui gigant al istorie romanesti…

Inclin sa cred spre prima varianta, deoarece, in 1989, spre finalul carierei sale, cand scenariul era scris si el il cunostea deja, Ceausescu a aruncat pe piata ultima sa „bomba atomica”: Pactul Ribentrop-Molotov. Aceasta ca raspuns la ultima operatiune a Moscovei „diversiunea Budapesta”, la care a facut fata cu brio, la Arad, punandu-i in situatii imposibile pe Grosz, presedintele Ungariei.  Printr-o intamplare, am avut in fata stenograma de presa a discutiei si nu pot sa uit nici acum parsivenia cu care Ceausescu contra bazandu-se chiar pe principiile venite de la Moscova…

Am mai scris-o si o repet: cine il prezinta pe Ceausescu drept un parvenit de 4 clase face o imensa 9adeseori voita) greseala. Unii s-au chinuit sa dovedeasca … originea sa de tatar, din satul Tataresti! Ca a fost obsedat de putere inca de mic, este un lucru clar ca lumina zilei. Dovedit in primul rand prin comportament. Inca din clasa I de scoala, intrebat ce vrea sa ajunga in viata, viitorul „geniu al Carpatilor”, declara ca vrea sa fie „’ege” iar acest lucru este arhicunoscut. Il aflasem pana si eu inca din perioada scolii generale, cand teama nu se infiltrase pana in maduva oaselor…

Ceausescu a fost un initiat! Am mai scris acest lucru cu alte ocazii si nu ma sfiesc sa-l repet. N-am fost membru de partid, am fost un rebel dar viata mi-a oferit cele mai neasteptate surse viabile de informatii. Ale parintilor mei, cunoscutilr mei, ale mele.  Foarte multi dintre colegii mei de scoala sau de facultate, sau dintre cunostintele mele se afla in varful piramidei Romaniei din 89 incoace. Nu le-am cerut niciodata nimic, dar asta este deja alta poveste. Pot sa afirm doar ce am mai afirmat: la varf, Romania este doar un grup restrans de vechi cunostinte: scoala, liceu, facultate, post-universitare, „speciale”, vecini, colegi de serviciu…

Revenind la Ceausescu, pentru a incheia acest subiect, clasele lui de scoala au contat foarte putin. Deaorece, el a fost scolarizat si para-scolarizat sub diverse forme. Fireste, cu ce era necesar acelei Puteri. N-avea nevoie de fizica, chimie sau desen tehnic in acele conditii specifice, cand conta atasamentul fata de ideologie si cand era pregatit pentru a prelua puterea si a o administra. Acest aspect se neglijeaza cu buna stiinta. Fireste, sistemul a produs si figuri grotesti prin impostura, gen Elena Ceausescu sau Elena Barbulescu, pusa inspector-sef adjunct la Olt, care cerea elevilor sa memoreze logaritmii si le reprosa profesorilor ca nu au pe catedra… globul Romaniei.

Inainte de a muri, Gheorghiu Dej, cel iradiat de sovietici, „Vulpea din Carpati”, cum mai era cunoscut in „lagar”, care murea intr-adevar de „dragul rusilor”, i-a spus textual lui Maurer: „Lasa-l pe Nicu, ca e tanar si vrea sa invete”. E regretabil ca acest aspect a fost trecut sub tacere de toti cei aflati de fata. Printre care evreii Maurer, Apostol sau chivu Stoica.

Fiind de fata prea multi, cuvantul lui Dej a trebuit respectat. Restul ce s-a povestit cu luptele de culise ale lui Ceausescu si cu „alegerea” facuta de Maurer sunt pure povesti! Respectivii n-au facut decat sa respecte vointa de fier a unui om care le inspira teama si dincolo de moarte! Ca ulterior au incercat sa-si pietrifice biografiile de lana mai este si trewaba noastra… Aceasta realitate este expusa in premiera in Romania iar cine o contesta este asteptat cu argumentele de rigoare.

In concluzie, Dej nu avea cum sa-si lase un urmas care n-ar fi fost dedicat cauzei comuniste si acestei tari. „Ghita” era prea abil pentru a nu-si obtine informatiile necesare pe caile proprii, ocolind reteaua moscovita. Deci, era perfect in tema cand i-a respins pe toti ceilalti, pe care i-a suportat de nevoie pana atunci. Cum l-a suportat si Ceausescu pe Maurer. Ei bin, toate acestea in conditiile in care „Nicu” facuse o lunga scoala, prin anii 50, coordonata de GRU, serviciul de informatii militare al URSS! Timp in care Leana era racolata de Mossad, prin cumnata sa Adela (Rachela) Petrescu, dar aceasta este alta poveste…

Ulterior, Ceausescu a fost „racolat” si de Loja P2 (Propaganda Due), zice-se dirijata de KGB. In cartea editata de noi „Ghidul spionului roman”, dl col (r) Florian Garz, ex-secretar al Consiliului Suprem de Aparare al Tarii (C.S.A.T.) timp de 7 ani (1993-1198) dovedeste ca Ceausescu a fost agent al CIA, ca si Haftez El Assad sau Pahlavi Ari Amer.

Toata lumea are dreptate! Aparent, Ceausescu a fost agentul tuturor! Numai ca… „faptele vorbeste”. A fost pregatit de GRU si KGB si a stiut cel mai bine sa-i loveasca pe sovietici cand le era lumea mai draga (vezi 1968 etc, etc). A fost racolat de masonerie dar a stiut ca nimeni altul sa-i „stoarca” de bani pe evrei(!).

A fost agent al CIA, le-a dat peste cap rusilor politica externa incepand din 1968, continuand cu Olimpiada de la Los Angesles, dar a tras sforile pentru pacea de la Camp David (Egipt-Israel), pentru care in 1993 altii au fost „impaunati Nobel” si i-a sfidat pe americani, renuntand la clauza si platindu-si datoriile, exemplu negativ pentru care s fost „rasplatit” cu plumbii de la Targoviste. Locul unde se afla capul lui Mihai Viteazu si unde a mai fost asasinat si Tudor Vladimirescu, dupa ce a fost tradat si el din afara (de tar)…

Cand le-am spus, pe scurt, aceste lucruri la doi ofiteri (colonei) de informatii externe, in ideea ca Ceausescu a invatat de la toti si a facut ce a crezut el ca e mai bine, au ramas socati:„Domne, stii ca ai dreptate?…

Ei bine, un asemenea initiat, care a trebuit sa moara rapid (singurul dintre corifeii comunismului), deoarece stia prea multe secrete de nivel planetar, nu avea cum sa nu fie in tema cu marile secrete ale preistoriei. Nu intamplator, securistii se pregateau pe la Gradistea (langa Sarmisegetusa) ori la Bran…

Asa se explica acum aceste atacuri concertate la adresa istoriei Romaniei legate de Ceausescu! Nu stie nimeni ce mosteniri a lasat „piticul parsiv”, cel care a avut si lumini si multe umbre, dovedind inclusiv jigodism fata de mentorul sau, Dej, cel care a si decis, de fapt cocotarea sa pe tron… De ce jigodism? Pentru ca Dej daduse tonul de derusificare, continuata apoi, si Nicu nu avea motive de satanizare a predecesorului pentru a-i continua opera, in afara de cele ale sarpelui tinut la san… Supare-se cine o vrea, asta e realitatea si istoria!

Din pacate, Ceausescu chiar a folosit istoria ca o arma. Pana la un punct, detractorii daco-romanismului au dreptate. Uita sa spuna insa, ca aceasta arma era sub un control absolut si pana in 1986 ea n-a fost scoasa din teaca. Ceausescu era constient de valoarea devastatoare a armei sale si nu stia daca nu va avea efect de bumerang. Noua Ordine Mondiala, pe care o propaga chiar si el, ar fi fost efectiv dinamitata cu aceasta arama a timpului! Toata organizarea pe baza de forta a timpului sau ar fi fost sapata de la baza istoriei, piramida avea toate sansele sa se transforme in nisip… In aceea perioada a spune ca toata zona din jurul Romaniei, Grecia, Turcia, Bulgaria, Ungaria, Ceholsovacia, Gemania, Ucraina fusesera teritorii ale stramosilor nostri, ca si faptul ca toata Europa, Egiptul, Irakul, Orientul Mijlociu, America Centrala si de Sud, ca si „pionierii Vestului” fusesera „nepotii” stramosilor nostri ar fi fost sinucidere curata! Si nu numai politica…

Ceausescu a tinut aceasta arma sub obroc multi ani. Mai mult, cei care au „miscat in front” fara aprobare au devenit indezirabili si au avut probleme. Aici a gresit strategic. Daca ar fi lasat evenimentele sa curga normal, poate alta ar fi fost situatia. Blocand mediatizarea informatiei nu a insemnat ca a blocat-o si pentru serviciile straine de informatii. A atras doar atentia asupra unui subiect care, poate, altfel, or fi scapat atentiei. Pe de alta parte, arheologii si istoricii, constantand sensibilitatea subiectului, si-au pierdut din entuziasmul general si s-au orientat spre alte directii.

Celor care nu cred in asemena subtile dirijari le dau un singur exemplu. Dupa ce am militat pentru si am determinat, in ianuarie-februarie 1990, schimbarea fostului director-general Ion Licu, locul i-a fost luat de evreul polonez Victor Simanschi (am fost smecher, credeam ca oltenii sunt mai iuti, la ocuparea scaunelor directoriale!). Ei bine, dupa ce am propus, apoi,  infiintarea unei facultati de comert exterior la Craiova, a filialelor BRCE in toata tara (viitorul Bancorex) si a unui serviciu de export-import puternic, care sa functioneze pentru toata platforma de est a Craiovei (ca Intreprindere de Comert Exterior), acest Simanschi n-a mai stiut cum sa faca sa ne desfiinteze ca si Serviciu de import-export. Si, a rezolvat-o foarte simplu: cu zvonuri. Nici n-a mai fost nevoie sa se anunte ceva oficial, toti isi cerusera transferul….

Repet:„Poporul care nu are trecut, nu are viitor”. Acest adevar ii era bine cunoscut si lui Ceausescu. La fel de bine stia, insa, ca istoria Romaniei era o bomba ce putea arunca in aer Noua Ordine Mondiala. Romania ar fi devenit iar un exemplu nedorit de Marile Puteri si aceasta ii putea exploda in brate… Pentru acest motiv, Ceausescu nici n-a stimulat cercetarile arheologice in domeniul preistoriei dar nici nu le-a blocat. Pentru acelasi motiv, la aparitia unor descoperiri socante in domeniu, isi facea aparitia si… Securitatea, impunand secretizarea totala. Un exemplu sunt si mormintele de uriasi (3-5m) descoperite inca din perioada interbelica (amanunte in Secretele Terrei-vol IV).

Nu, in nici un caz Ceausescu nu a stimulat si finantat cercetarile in domeniul preistoriei si nici nu a dispus revalorificarea mitologiei romanesti, cum incearca unii sa ne convinga acum! Era suficienta o mitologie, in care el credea: cea a comunismului biruitor… Aceasta nu ineamana ca el (sau lingusitorii de profesie din jurul sau) nu a apelat la miturile preistorice. „Epoca de aur” este un exemplu si el a fost preluat din mitul „epocii de aur” a zeului Ra ori Saturn (unul si acelasi).

Nicolae Densusianu putea deveni o arma teribila pentru comunismul nationalist al lui Ceausescu, daca ar fi sa-i credem pe cei care acum au declarat „razboi total istoriei care-i placea geniului carpatin si mitologiei ceausiste”. Daca Ceausescu ar fi fost cel care vor unii sa-l vada acum, Dacia Preistorica ar fi ajuns in fiecare casa, la preturi minime, obisnuite pentru „operele tovarasului”. Regimul nu avea, insa, nevoie sa le dea romanilor o noua Biblie, care sa le puna in umbra ideologia partidului unic.

Ceausescu se putea revendica drept „demnul urmas al Oamenilor Primordiali”, al lui Uranus, al Gaeei, al lui Saturn/Ram, „conducatorul iubit” al celui mai vechi popor din lume  etc. Si totusi n-a facut-o… De ce? Pentru ca, uneori, jocul cu istoria poate ajunge extrem de periculos cand devine joc politic… De aceea Dacia Preistorica a fost reeditata extrem de tarziu, dupa aparitia lui Gorbaciov la Moscova si a socialismului cu fata umana. Chiar daca era combatut, chiar desfiintat pur si simplu in prefata si in notele editurii, N. Densusianu ii oferea suficiente argumente istorice lui Ceausescu pentru a-l santaja pe Gorbaciov cu o eventuala revendicare a Basarabiei.

Ca Dacia Preistorica a fost mult timp ignorata de regimul comunist, este, intr-un fel, de inteles. „Fratelui mai mare” nu i-ar fi convenit, cu nici un chip, o asemenea iesire din front cu tenta clara de … afront. Cum sa dovedesti ca cei la care te inchini, cu steaua in frunte, sunt… nepotii tai?!

Mai greu de inteles este, insa, modul in care Nicolae Densusianu a fost ignorat, contestat, hulit, adeseori de confratii sai istorici, in frunte cu Nicolae Iorga, pana la instalarea regimului iudeo-comunist din 1944. Unii afirma acum despre Iorga ca ar fi avut tendinte fasciste ca politician si ca ar fi fost un nationalist convins. Cum se explica, atunci, faptul ca a fost asasinat de legionari si ca a dezavuat Dacia Preistorica inclusiv de la tribuna Parlamentului? Interesant si relevant este, insa, faptul ca, spre finalul vietii sale, curmata oribil, Nicolae Iorga si-a exprimat regretele pentru tratamentul nedrept aplicat lui N. Densusianu, incepand a fi tot mai convins de adevarurile prezentate in Dacia Preistorica.

In umbra marelui istoric, care parea sa fi dat semnalul „lapidarii” profesionale, s-au manifestat tot felul de refulari de istorici nerealizati pe deplin. In fapt, vechea boala romaneasca! Orgoliul personal si profesional e adeseori mai puternic decat interesul general iar istoricii si arheologii nu par a fi cu ceva mai prejos decat scriitorii. Vorba „academicianei” Leanacatre Tudor Postelnicu, la cererea acestuia de a-i supraveghea pe scriitori: Lasa-i, ca se mananca singuri, intre ei!…

Conf.dr.univ. Gheorghe Iscru imi scria: „Cea mai mare batalie o aveti de dus cu arheologii”. Am luat avertismentul sub beneficiul de inventar, sperand sa fie doar o simpla impresie, ori vorba de un obisnuit diferend istorici-arheologi.

La scurt timp, aveam sa ma conving, insa ca… nu iese fum fara foc ! Dupa aparitia primului volum din Secretele Terrei/ Istoria incepe in Carpati, am fost contactat si vizitat de o echipa de la TVR, condusa de Horia Turcanu. Entuziasti si curiosi, stimulati de acest volum, ca si de lucrarile domnilor Paul Lazar Tonciulescu, Dumitru Balasa sau Adrian Bucurescu, voiau sa afle cat mai multe. I-am dus la muzeul Olteniei, unde am gasit lucruri extraordinare, din pacate putin mediatizate. De aici, un arheolog tanar ne-a invitat sa vizitam un alt sit nou deschis la Carcea, in zona celebrei culturi preistorice (intamplator, timp de 22 ani, tatal meu a fost directorul SMA Carcea…). Cercetarile erau conduse de un arheolog de prima linie a Romaniei, Nica. Care ne-a facut si o declaratie socanta, inregistrata pe banda video:„Nicolae Vlassa n-a descoperit nici o tablita in 1961!!! Vineri le-a dat liber la toti iar sambata s-a intalnit cu o femeie care adusese tablitele din Irak si i le-a vandut pe dolari!!!”

Chiar sa nu fi aflat Nica rezultatul expertizelor stiintifice efectuate de savantii romani, rusi si germani, din care rezulta, fara nici-o indoiala, ca tablitele de la Tartaria au fost realizate din lut autohton?! Cum puteau fi ele scoase din Irak si trecute peste atatea controale vamael? De unde dispunea Vlassa de dolari in 1961, cand detinerea unui dolar te trimitea la Gherla?…

Cum este greu de crezut ca un arheolog de talia lui Nica nu aflase adevarul in ce priveste tablitele lui Vlassa, ne ramane o singura explicatie: vesnica invidie profesionala, orgoliu exarcebat, care a facut atata rau Romaniei, de-a lungul timpului…

Nica a avut un moment de refulare de arheolog cu destule merite dar care este prea putin mediatizat fata de altii…

Prin aceasta invidie profesionala poate fi explicata si ignorarea sau contestarea lui Nicolae Densusianu si a operei sale de capatai, Dacia Preistorica. Demn de retinut este faptul ca aceasta lucrare a fost contestat inca din timpul viatii sale, deci chiar inainte de a fi publicata (postum) in 1913. Poate ar fi bine sa retinem si anul, intamplator (?) ghinionist.

Dupa cum veti vedea din paginile urmatoare, Nicolae Densusianu se dovedise si era recunoscut drept un cercetator nu numai foarte pasionat dar si extrem de riguros in documentare. Cu care rigurozitate, dovedise imbatabil dreptul istoric al romanilor asupra Ardealului. Atunci fusese aclamat, acum era hulit… Nu am amanunte suplimentare care sa probeze ca acel curent anti-Densusianu a fost creat de interese oculte. Pana la proba contrarie, putem concluziona ca acea reactie de respingere chiar din partea istoricilor se datora, pe de o parte, invidiei profesionale iar pe de alta parte acelui bolcaj mental: „Ne invata pe noi istorie? Creeaza el istorie?!”

De acelasi fenomen se respingere s-a lovit si Schliemann pana a descoperit Troia si a scos-o la lumina zilei. Din fericire, astfel de oameni sunt motorul evolutiei umane. Din pacate, ei sunt supusi unei presiuni psihice infernale de rautate omeneasca si multi capoteaza.

Nicolae Densusianu era convins ca mai are mult de lucru in cercetarile sale si n-a mai avut bucuria de a-si vedea opera publicata. In fond, se pare ca nu acesta a fost scopul de capatai al muncii sale. Patima cunoasterii este uneori infinit mai mare decat dorinta de glorie. N. Densusianu a fost un cercetator pasionat, un perfectionist si un patriot. Am mai scris: ca fost ziarist de ancheta si obisnuit cu documentarea le sange, efectiv n-am crezut ca poate exista o asemenea rigurozitate si pasiune in documentare! N. Densusianu a studiat toti autorii antici (retineti:TOTI!), aproapae toata bibliografia momentului in domeniu, a solicitat culegere de folclor si mitologie de la invatatorii satesti, a colindata tara in lung si lat, inclusiv Transilvania aflata sub ocupatie austro-ungara, sau Valea Timocului (Jugoslavia), populata compact cu romani. Iar toate acestea in zeci de ani (1885-1911).

Ramane, totusi, intrebarea: de ce nu a fost reeditata Dacia Preistorica timp de 73 de ani? In emulatia romanista de dupa Unire, o astfel de lucrare putea avea un succes editorial de exceptie. De altfel, un succes se mai si creeaza…

Se pare ca, dupa dificilele si indelungatele tratative de la Paris, incheiate cu vestitul Tratat de la Trianon (1920), care a consfintit unirea de facto a romanilor in Romania Mare, conducerea tarii nu dorea sa mai deranjeze cu nimic Marile Puteri garante…

S-ar putea argumenta ca o lucrare de o asemenea inrindere este un risc enorm pentru orice editor. Foarte adevarat! Numai ca Nicolae Densusianu, si nu numai opera sa Dacia Preistorica, a fost ignorat total in perioada interbelica! Iar cand cineva si-a adus aminte de el a facut-o hulindu-l! Daca se dorea, extrase si idei din opera sa de capatai sau din alte lucrari puteau fi vehiculate macar in presa vremii. Dimpotriva: tacere totala! Iar senzatia in ce priveste Dacia Preistorica este aceea de … obiect fierbinte, de care nici macar nu ai curajul sa te apropii!

Care  sa fie motivul? Detractorii vor spune ca ipotezele sunt atat de fanteziste, incat nu merita sa fie luate in seama. Fiind insa o lucrare socanta si romanista de la un cap la altul, ar fi trebuit sa se gaseasca un editor indraznet care sa riste „marea lovitura”. Nu s-a gasit timp de 73 de ani…

Opozitia istoricilor, care ar fi desfiintat-o imediat? Nici-o o problema, aceasta ar fi stimulat vanzarea, romanul fiind de fel un copil neascultator si curios!…

Lipsa de interes pe care o prezenta pentru editori? Orice editor stie ca trebuie sa-i dai cititorului, clientului ce-i place! Ori, a afirma ca Romania a fost, chiar si in timpurile preistorice, Centrul Suprem al Lumii, centrul celui mai mare imperiu din istorie reprezenta un succes editorial garantat…

Vrem nu vrem, revenim la acea senzatie de obiect incins! Dacia Preistorica a fost o lucrare interzisa tacit spre  publicare de-a lungul secolului XX, aceasta este senzatia clara! Si poate ca este chiar adevarul-adevarat…

De ce si cum?- Veti intreba. Intrebari simple si de baza.

De ce? Pentru orice diplomatie, o carte precum Dacia Preistorica pune imense probleme. In Secretele Terrei- vol I, dl. Tonciulescu a dovedit ca, in sudul Frantei, aproape 16 milioane de francezi vorbesc… romaneste! Mai bine zis limba moldovenilor din secolele XVI-XVII. Ei bine, dupa aparitia acestei lucrari, ambasada Frantei, de la Viena a protestat… Atunci, la ce te poti astepta dupa editarea unei lucrari de anvergura, care dovedeste, pe sute de pagini si cu argumente aproape imposibil de contestat, ca stramosii romanilor au creat civilizatia umana, au ocupat si civilizat Eurasia si nordul Africii?…

Mai mult: Dacia Preistorica rastoarna toata istoria creata de Oculta cu mari eforturi, de-a lungul multor secole (XIII-XIX) si desfiinteaza, pur si simplu, mitul poporului ales din Palestina…

Aceasta era o incredibila blasfemie, atat pentru evrei, iudeo-masoni dar si pentru crestinul naiv dar sincer si credincios in perceptele Bibliei.

Cum a putut fi blocata aparitia acestei carti? – intrebati .Simplu: prin iudeo-masonerie. Din care a facut parte pana si Ceausescu, ca membru al Lojei P2 din Italia! … Cum a fost insa cu Ceausescu , am explicat.

In perioada anterioara lui, pana in 1965 (chiar si ulterior), tara a fost la discretia comunistilor de origine iudaica. De la ideologie si pana la ultimul vers scris…

Anterior, Mihai I a fost manevrat de o amanta grecoaica, dar de origine iudaica si comanditata de la Moscova iar influientele Elenei Lupescu-Wolf asupra lui Carol II este arhicunoscuta.

Dupa 1848 si pana la intronarea lui Ceausescu, Romania a fost condusa de iudeo-masonerie. Personaje celebre ale istoriei si politicii Romaniei au fost masoni: Ion I.C. Bratianu, Petre P.Carp, Titu Maiorescu, Take Ionescu, Ion Gh. Duca, George Marzescu, Nicolae Titulescu, Constantin Argentoianu, dr. Constantin Angelescu (dupa 12.12.1918, ministrul Cultelor si Instructiunii Publice, in locul lui I.G.Duca), Alexandru Vaida Voievod, Octavian Goga, dr. Nicolae Lupu, Mihail Manolescu (cel care a semnat Diktatul de la Viena), Viorel V. Tilea, Dimitrie Gusti, Mihail Ralea, Mihail Sadoveanu, Ion Marin Sadoveanu (subsecretar de Stat la Ministerul Cultelor si Artelor), Ion Gheorghe Maurer, Teohari Georgescu, Ana Pauker, Vasile Luca, Avram Bunaciu, Gheorghe Apostol, Iosif Chisinevschi, Petre Borila, Alexandru Barladeanu etc. etc. Si nu i-am trecut decat pe cei mai cunoscuti…

Un exemplu simptomatic il constituie numirea lui Ion (Jean) Pangal ca subsecretar de Stat onorific la Presidentia Consiliului de Ministri (al primului ministru, deci), avand in subordine Directia presei si Informatiilor. Jean Pangal a fost unul dintre sefii Maosneriei romane in toata perioada interbelica. Ei bine, aceasta functie a detinut-o in Guvernul Nicolae Iorga (18.04.31-05.06.32)! Iar alaturi de el se mai aflau inca cinci masoni de varf…

Dar Antonescu? – va veti intreba dvs. si se vor mira detractorii acestuia. Dupa cum se stie, Maresalul a depus un Memoriu lui Hitler, inainte de Diktatul de la Viena, aducand argumente istorice in favoarea dreptului Romaniei asupra intregului Ardeal. De ce nu s-a folosit Ion Antonescu de cele oferite in Dacia Preistorica, nici pentru a-l convinge pe Hitler, nici pentru justificarea recuperarii Basarabiei? Maresalul Ion Antonescu era un militar prin definitie, deci pragmatic prin excelenta. El avea nevoie de argumente mai apropiate istoric si care sa nu-l irite nici pe Hitler. In fond el nu se dorea un nou Alexandru Macedon, sa mearga pe urmele strabunilor pana in India, el dorea doar Basarabia, recastigata cu jertfa in 1918…

In plus, notati faptul ca in guvernele sale au existat si masoni: lt.col. Nicolae Dragomir- ministrul Coordonarii si Statului Major Economic, contra/vice-amiralul Niculae Pais -subsecretar de stat la MAPN, pentru Marina sau gen. Eugen Zwiedineck- subsecretar de stat (atentie) al Romanizarii, Colonizarii si Inventarului. Acestora li se adauga gen. Radu Rosseti- Ministrul Educatiei Nationale, Cultelor si Artelor, dintr-o familie iudaica veche, cu o serie de ministri in guvernele Romaniei din 1848 pana in 1943.

Esate clar ca in aceste conditii, Nicolae Densusianu si opera sa capitala Dacia Preistorica nu aveau nici o sansa de mediatizare!

Ei bine, aceasta a aparut in momentul cel mai favorabil posibil.

In guvernul Ion I.C. Bratianu (04.03.09-28.12.10), ministrul Cultelor si Instructiunii Publice fusese Spiru Haret. Un mare om de cultura din istoria noastra dar si mason…

In perioada 29.12.10-31.12.13 au urmat doi ministri nemasoni, Constantin C. Arion si Constantin G. Dissescu. Apoi la acest ministere, din 04.01.14 pana in 29.01.18 a domnit masonul I.G. Duca. A fost, deci, fereastra in care a putut fi editata Dacia Preistorica…

Poate cele scrise mai sus constituie simple coincidente sau speculatii. Cred, totusi, ca nu este inutil sa le luam in considerare. Pentru ca, am constatat  de mult, pe lumea asta, nimic nu este intamplator!

Dacia Preistorica este o lucrare de o asemenea intindere si rigurozitate documentara cum prea putine exista chiar pe plan mondial. Aparent o afirmatie hazardata, aceasta reprezinta chiar realitatea. Fireste, opera de capatai al lui Nicolae Densusianu are si unele erori, ce tin in general de interpretarea oarecum fortata a unor toponime si hidronime dar aceste (eventuale) erori se pierd in avalansa de alte argumente bine sustinute…

In ce ma priveste, nu sunt de acord cu doua aspecte capitale ale acestei lucrari.

In primul rand, influientat de teoriile ocidentale ale momentului, Densusianu afirma ca pelasgii au migrat, in mai multe valuri din Asia, ocupand intreaga Europa. Aceasta ipoteza nu este aprofundata si cu nimic justificata. Pur si simplu N.D. face un enunt in care pare ca nu crede nici chiar el!… Senzatia este ca nu parea deloc interesat sa aprofundeze originea asiatica presupusa a pelasgilor, expediind-o in cateva fraze, pentru a se apleca cu atentie asupra istorie pelasge in Carpati si roirii acestora in toate cele patru puncte cardinale. Se pare ca, aici, N. D. face singurul compromis profesional, nedorind sa iasa din curentul lansat de Joseph Gobineu, acela al popularii Europei de catre arienii, indo-europenii veniti din India si Asia (Persia). Acceptand aceasta ipoteza, ce ulterior va fi dovedita ca eronata de multi savanti, multe din ipotezele sale ulterioare scapa logicii! De exemplu, e greu de inteles de unde puta aparea civilizatia inalta pelasga, gata formata, cand in Asia indepartata, ne spun arheologii, evolutia este ulterioara Balcanilor si chiar Orientului Apropiat… Apoi, este la fel de greu de inteles ce ar fi determinat o asemenea migratie masiva spre o zona inca acoperita cu ghetari, ori in apropierea ghetarilor glaciatiunii Wurm, cu o clima mult mai aspra si cu un pericol permanent de inundatii sau Potop… Apoi, cum se explica migratia inapoi a pelasgilor, spre est, pana in India?

Adevarul pare a fi cu totul altul si il puteti analiza in Secretele Terrei- vol IV.

A doua eroare pare a fi transformarea lui Typhon/Sati/Setth in rege al Daciei.

Cel care ulterior va deveni un precursor al lui Satan(a), principiul raului, inamicul lui Osiris, a fost si unul din adverasarii lui Ra(m), zeul Soarelui, totuna cu Saturn, Cronos si… Zamolxe. Acest Seth a fost divinizat de semiti si introdus drept cult de hicsosi, spre disperarea vechilor egipteni, care credeau in Osiris. Autohtonizarea lui Thypon/Seth in Romania actuala nu face nimic altceva decat sa dea apa la moara celor care ne satanizeaza de secole…

Pe langa erorile inerente unei lucrari de asemenea proportii, Nicolae Densusianu ne mai ofera si dovezi de-adreptul explozive, care arata vechimea si primordialitatea romanilor si continuitatea lor incredibila pe aceste meleaguri, in limba port si traditii, unica in lume!

Iar aceasta nu este totul. Cel mai nedorit aspect, de catre cei care nu se prea bucura de istoria romanilor si de primordialitatea lor, care se gaseste in Dacia Preistorica il constituie o serie de probe care, ulterior anului 1913, au fost sterse cu grija! Sunt dovezi extrem de elocvente ale existentei Tarii Zeilor, a Titanilor, Gigantilor, Uriasilor si Oamenilor Primordiali, a Atlantidei chiar, la nordul Dunarii de Jos. Una dintre ele este cu adevarat de exceptie: o insula de pe Dunare, existenta pe vremea lui Densusianu fotografiata de acesta si prezentata intocmai pe o amfora din Grecia antica! Dupa cum banuiti, dupa aparitia cartii, aceasta insula avea sa dispara!!!…

De asemenea, in conditiile in care acum exista voci interesate care afirma cu glas tare ca in Romania nu exista si nu au existat megaliti, Nicolae Densusianu ofera fotografii de la sfarsitul sec XIX cu mari megaliti pelasgici, inclusiv „Columna Ceriului”, model pentru Coloana Infinitului al lui Constantin Brancus…

Acum banuiti de ce a fost atat de nedorita Dacia Preistorica timp de 73 de ani. De fapt, este foarte posibil sa fie vorba de 72 de ani (si ceva) iar daca este asa, nu stim daca la mijloc mai este vorba de o intamplare. Doar daca, de exemplu, comunismul a rezistat 72 de ani (1917-1989 – revolutia anticomunista europeana) tot din intamplare…

Anul mare, galactic are 25.920, deci un grad al acestui cerc galactic inseamna 72 ani! Acest numar de obarsie astronomica are simbolistica si importanta sa mitologica si istorica. Nu este momentul acum sa aprofundam acest subiect dar va asigur ca acest numar a jalonat mai mult decat interesant istoria Omenirii…

Dacia Preistorica este, deci, o lucrare grea din toate punctele de vedere! Ramane sa constatam si cat se vor bucura unii de reaparitia ei!

Dl. Florian Garz imi spunea ca a auzit prima oara de Nicolae Densusianu si Dacia Preistorica prin anii 70… la Viena. Cand, dupa multe nopti pierdute, a reusit s-o lectureze complet. Marturiseste ca a suferit un soc, desi, ca ofiter de informatii militare era pregatit pentru orice. A ramas fascinat pentru mult timp, desi structura sa programatica nu-i dadea voie sa creada decat in lucruri palpabile… Mai interesant este cine i-a oferit lucrarea: Marin Ceausescu, fratele „geniului”, de la ambasada de la Viena… Acest lucru dovedeste clar ca Dacia Preistorica era cunoscuta si admirata la varful puterii. De ce nu a fost pusa in adevarata ei valoare am explicat in paginile anterioare.

Erudit de prim rang, care stia foarte bine limba greaca (veche), limba latina si o serie de alte limbi curente, Nicolae Densusianu nu putea fi un autor facil, accesibil. Nu trebuie uitat, apoi, ca Dacia Preistorica este o lucrare editata postum, prin eforturile apropiatilor sai, din ceea ce scrisese pana atunci, si din notitele sale facute in cursul cercetarii. Cum credea ca mai are inca mult de lucru, nu apucase a da o forma finbala editoriala operei sale, accesibila si publicului larg. Poate nici nu l-a interesat acest lucru, nefiind preocupat de tiraj sau de popularitatea in randul maselor, de glorie in general. Cunoscator al mai multor limbi, inclusiv franceza, germana sau maghiara, N. Densusianu si-a sustinut fiecare afirmatie cu trimiteri exacte la sursa dar si cu pasaje elocvente, in limbile respective. Aceste notite si trimiteri au fost preluate exact cum au fost gasite, pentru a oferi o opera cat mai completa. Din pacate, nici la editia din 1913, nici la cea din 186, nimeni nu s-a omorat cu firea sa traduca aceste note de subsol. Acest fapt da un aspect si mai imposibil lucrarii pe langa multitudinea de subsoluri, adeseori mai mari si mai interesante decat textul! Este clar ca Dacia Presitorica nu este o carte facila, de vacanta, gen Sandra Brown! Ea este redactata in stil erudit, pentru cunoscatori (la aceea vreme, a studia greaca veche si latina era ceva normal) dar si complicata de multitudinea de note netraduse si nedestinate cititorilor.

Datorita informatiilor, in avalansa si de exceptie, pe care le contine, Dacia Preistorica este o lucrare care trebuie neaparat sa ajunga la publicul larg. Pentru aceasta, ea ar trebui sa fie accesibila, ca informatie si pret.

In ce priveste accesibilitatea textului, n-am avut incotro: am transcris pe intelesul tuturor denumirile din greaca antica, am tradus notele de subsol care mi s-au parut importante si le-am eliminat pe cele care nu faceau decat sa confirme (repete) cele scrise de Nicolae Densusianu in text. Un singur lucru nu am facut, dorind sa pastrez autenticitatea lucrarii: nu am schimbat prea mult exprimarea tipica vremurilor sale... Sper, insa, ca acest aspect sa nu incomodeze prea mult intr-o lectura care, sunt sigur, va fi mai mult decate instructiva, daca nu placuta.